Eroziune genetica

Eroziunea genetica -pericolul apicol numarul unu ,astazi.
                                   Bratu Cristian

Cand apicultorii europeni astazi  vorbesc despre eroziune genetica la albine ,se refera cu precadere  la pericolul cresterii gradului de homozigozitie( fenomenul de consagvinizare), dat fiind nenumaratele imperecheri in cadrul aceleiasi populatii genetice inchise. In schimb cand noi vorbim despre eroziune genetica privind situatia noastra apicola , eroziunea genetica =poluare, degenerare  genica.

Mai intai o scurta prezentare a starii actuale a fondului genetic apicol national.

Stimati colegi apicultori , Romania astazi se afla intr-un mare pericol genetic iar  rafrangerea acestui fapt se afla in mod direct in “lazile noastre”. Este adevarat ca nici anii apicoli nu mai sunt ca odineoara, schimbarile pedoclimatice isi spun cuvantul,dar nici” albina” nu mai este ca altadata. Astazi, cu toata responsabilitatea afirm ca nu cred ca in vreun colt de tara se mai afla  oaze genetice neatinse. Orice regina adusa intr-un anumit areal ridica cativa mii de trantori in aer in fiecare an. Practic pe acel areal fondul genetic a fost alterat. Ori se cunoaste foarte bine ca metisizarea sau hibridarea necontrolata provoaca pagube imense aproape incomensurabile. Dupa parerea mea daca aceasta delasare institutionala si a apicultorului de rand persista ne vom trezii cu o adevarata “bomba biologica” care ne va exploda in lada ,mult mai devreme decat ne dam seama. Regresul coloniilor ,contraproductivitatea, degenerarea,vitalitatea si rezistenta la boli din ce in ce mai scazuta(albinele nu mai reusesc sa supravietuiasca fara interventia chimioterapiei specifica tratamentului stupului, de tot felul ), este fata vizibila a realitatii pe care o reclam.

Afirmatiile de mai sus poate contrariaza,intrucat acest tip de discurs si-l asuma traditional aparatorii rasei autohtone(rasei geografice), ori subsemnatul este convertit deplin la rasa Buckfast.

Care este miza?

In primul rand astazi in Romania ,sub obligatia   angajamentelor luate in fata  UE , este permisa folosirea oricarei rase de albine ,ca de altfel in oricare alta tara comunitara. Aceasta situatie a produs multa rumoare in randul apicultorilor de pe intreg teritoriul tarilor UE. Din fericire pentru ei aceasta situatie s-a rezolvat prin intierea unor grupe de lucru , asociatii , ligi profesionale , care lucreaza pe o anumita rasa. Acestea au programe de selectie si ameliorare proprii ,conjugate cu statii de imperechere(naturale sau inseminare instrumental), care le permite sa isi mentina si sa isi urmeze propriile scopuri amelioratoare si de reproducere selectiva. Pe majoritatea dintre ei nu ii deranjeaza daca eu sunt crescator Carnica si langa mine la 600m se afla o stupina Buckfast, intrucat toate reginele mele sunt imperecheate pe statia arondata rasei cu care am ales sa lucrez.

Am facut aceasta mentiune pentru a face o comparative cu situatia apicola de la noi. Aici nu ma pot abtine sa nu imi exprim totalul dezaprob  fata de elaborarea normelor metodologice a ANARZ-lui , cu privire la “Ferma de elita apicola”-O RUSINE NATIONALA.

Ferma de elita=furnizor de material biologic  apicol reproducator-sa nu se impuna ca aceste regine sa fie inseminate instrumental,sau imperecheate intr-o statie de imperechere(elaborate dupa norme riguros aplicate, a reproducerii asistate la albine), daca nu este rea vointa atunci sigur este diletantism stiintific. Amintesc aici eforturile subsemnatului impreuna cu domnul Remus Stoian , reprezentant al unei mase apicole consistente ,de a constientiza nevoia absoluta si urgenta de a impune o astfel de cerinta candidatiilor titulaturii –Ferma de elita.

Grupurile de interese au fost mai puternice decat ratiuniile stiintifice.

Personal am renuntat sa mai astept ceva de la institutiile de profil din Romania. De altfel initiativele revolutionare s-au nascut mai intotdeauna in privat.

In calitatea mea de crescator convins Buckfast (opiniea mea este ca Buckfast este cea mai elaborata rasa din punct de vedere stiintific), imi pun problema responsabilitatii morale in dublu sens.

 Pe de o parte ce se intampla, cu cei care au apelat la noi pentru achizitia materialului reproducator , pe viitor? Cum isi vor mentine acestia incrucisarile intr-o rasa pura? Sa ajunga acestia dependenti in permanenta de anumite surse? Este aceasta vulnerabilizare(boli,material genetic indoielnic), corecta? Pentru toti acestia am considerat ca este responsabilitatea noastra sa organizam o statie de imperechere artificiala , sperand pe viitor si la organizarea unei statii de imperechere naturala, pentru ca toti crescatorii de Buckfast din tara sa isi urmeze propria selectie in cadrul rasei alese.

Pe de alta parte ma gandesc cu responsabilitate si la ceilalti apicultori din proximitatea crescatorilor de Buckfast carora le este “poluata aria genetica”, oricum sparta si devastata . Cred ca singura varianta de convietuire a tuturor optiunilor rasiale apicole este modelul European.

Rog pe toti cei care sunt iubitori de Carnica,sa se organizeze , sa infiinteze statii de imperechere si sa isi imperecheze reginele lor acolo,  pe iubitorii de Carpatina de asemeni, pe Caucaziene , Lingustica si asa mai departe.

Este un indemn la coeziune si profesionalizare a sectorului apicol national. 

Noi pe crescatorii de Buckfast ii asteptam in jurul nostru  pentru “Proiecte impreuna”.