Reproducere regine

Cresterea si ingrijirea reginei pre si post fertilizare-consideratii personale

                                                    Bratu Cristian

Reverendul Gerstung(inventatorul ramei si stupului cei poarta numele) acum cateva decenii bune a afirmat ca:

“o matca trebuie sa se nasca si sa traiasca in Paradis”,referindu-se bineinteles la faptul ca unei regine trebuie sa I se asigure inca de la primele clipe conditii optime de viata.

Pentru orce demers de crestere reusita optimal a reginelor se prezuma ca se cunoaste si se practica o metoda sistematica de crestere a matcilor.

Pentru orice succes apicol este foarte important ca matciile sa fie mari,viguroase si sanatoase.O conditie necesara pentru obtinerea matciilor mari este utilijarea unor botci,cupule cu diametru de 9mm(nu de alta dar am vazut adesea prin tirguri si magazine calapoduri sau cupule dupa modelul Zander de 7.8mm sau 8,5mm).

Larva de crestere sa nu fie mai mare de 1 zi.

Woyke-a urmarit matci crescute din larve de 1,2,3,4 zile.Greutatea corporala,spermateca,numarul de ovariole si numarul de spermatoizi stocati in spermateca au fost direct  proportional cu varsta larvelor.Cu cat larva a fost mai tanara cu atat performantele au fost mai mari.

Boger-a mers cu cercetarea un pas mai departe si a constatat ca cu cat matciile proveneau din larve mai tinere(de cateva ore) cu atat gradul de atractivitate a lucratoarelor a fost mai mai mare ,in comparatie cu lucratoarele nucleilor invecinati care au primit regine provenind din larve mai varstnice.

Folosirea dublei trasvazari versus trasvazare simpla uscata nu a condus pana acum la o diferentiere substantiala.Ba chiar mai mult s-au facut studii care au demonstrat ca metoda dublei trasvazari nu numai ca este mult mai costisitoare dar a primit obiectii de ordin stiintific. S-a analizat pe ore si zile  compozitiei laptisorului de matca si s-a constatat ca acesta difera, marinde-se concentratia unor elemente sau saracinde-se in functie  de evolutia varsnica a larvei.Prin urmare atunci cand facem o transvazare dubla asezam o larva de o anumita varsta pe un pat succulent alimentar potrivit pentru o alta varsta.Ratiunea legitima pentru care s-a purces la aceasta tehnica este ca larva sa se scalde in mancare din belsug. Daca modul de organizare a starterului si apoi a finisorului este elaborat corect –cantitatea de laptisor este absolut suficienta pentru dezvoltarea optima a viitoarelor regine,in cazul transvazari simple uscate

O alta problematica ar fii mentinerea botciilor dupa capacire.In stadiul de metamorfoza aceasta mica vietate sufera cele mai uimitoare transformari:dintr-un vierme diform intr-o insecta asa frumoasa.In aceasta perioada este nevoie de o liniste absoluta si de conditii de microclimat stabil. Ori s-a constatat ca intr-un stup temperatura si mai ales umiditatea nu e cu putinta sa fie mentinuta tot timpul la fel.Daca diferentele de temperatura si umiditate sunt bruste si mari in conditii de sezon activ, cand cuibul este larg extins,cu greu poate fata asigurari microclimatului optim de 34-35 grade si 50-65% umiditate.Daca nu se foloseste un  incubator atunci mentinerea botciilor este recomandabil sa fie mentinute intr-un stup foarte puternic,bineinteles protejate.Daca nu introduceti botciile in nuclei si folositi metode de introducere a reginelor eclozionate as dori sa va ofer un sfat din propria experienta.Nu lasati matciile eclozionate ,sub protectia bigudiurilor sau custiilor de protectie mai mult de 4 ore fara o protectie suplimentara,intrucat am observant ca metatarsienele unor regine erau amputate sau deteriorate(se poate observa cu o lupa de 5x sau cu un microscop de 10x sau mai bine 20x).Metatarsienele sunt “gherutele “ cu care se apuca de fagure  pentru a se mentine in orce pozitie.

Chiar daca poate vi se pare ca amanuntele sunt prea exagerate totusi intr-o shema de reproducere trebuie sa se impinga pana in ultimele consecinte conditiile optimale de crestere.

De aici refuzul meu deplin asupra idei de a mentine matciile proaspat eclozionate in asa numitele “queen bank”.

Si inca o recomandare:botciile intre a 9-14 zi nu au voie sa fie deranjate,cea mai mica trepidatie se soldeaza cu un esec.

Nucleul de imperechere trebuie sa fie correct si bine proportionat. Nucleii  de marime mica(Apidea,Swynti,Kieler etc)au fost prevazuti pentru conditii speciale.In primul rand mediul in care se naste , se dezvolta si se imperecheaza o regina trebuie sa fie indemn de boala.Ma refer cu precadere la Nosema. Daca o regina se infesteaza cu Nosema in aceasta faza, ea va fii purtatoare de Nosema toata viata.Ea nemaiputand fii vindecata niciodata,nici cand stupul in care este introdusa aceasta regina este tratat  ulterior cu Fumidil,intrucat regina nu se va hrani cu siropul medicamentat,iar Fumigilius Aspergatus(ciupearca substantei active din Fumidil)nu trece in secretia laptisorului de matca a doicilor.

Mai mult decat atat regina infestata va fii un izvor de nosema in permanenta , intrucat ea va defeca in stup,iar fecalele au in permananta o incarcatura cu protozoari Nosema.

Prin urmare nuclei trebuie sa fie dezinfactati in fiecare an iar albina care urmeaza sa populeze acesti nuclei sa provina din stupi sanatosi si puternici.Eu recomand ca atat nuclei formati doar pe albina cat si cei de sine statatori(miniplus mari sau mici) sa fie tratati cel putin o data,cel mai bine la formare, cu Fumidil.In statiile din Austria este obligatoriu.

Fenomenul stresul oualor la regina

O matca  care a fost fertizata intr-un nucleu de dimensiuni mici nu este recomandabil sa stationeze decat pana la aparitia primului puiet capacit.Intrucat fara spatiu suficient si sustinerea necesara, starea ovarelor va intra in involutie.Daca aceasta stare se prelungeste ponta reginei ar putea fii pereclitata pe tot parcurul vietii acestuia.

Folosirea reginei dupa imperechere-fertilizare.

Am facut o afirmatie la Sectiunea Reproducere Regine in care am sustinut ca nu este recomandabil schimbarea reginei in luna august(in afara situatiilor de forta majora). Care sunt legitimitatiile acestei ratiuni?

Din nou  sa ne intoarcem la modelul desavarsit al naturii!

Cand un roi secundar sau tertial (roiul primar avand regina imperecheata) se instaleaza in noua locatie are in “patrimoniu” o regina neimperecheata. Roiul in decursul catorva zile , cat dureaza imperecherea reginei , construieste o mica parte din fagurii viitorului cuib. Regina incepe timid ponta urmand apoi un crescendo corelat cu dezvoltarea progresiva a constructiei fagurilor cuibului. Evolutia este una naturala , armonioasa, bioritmul rodarii reginei corelandu-se in mod intim cu bioritmurile stupului.

Ce se intampla insa atunci cand recoltam o regina dintr-un nucleu mic si o introducem direct intr-un cuib mare de puiet si albina- cum ar fii cazul inlocuirii sau introducerii ei in luna august? Aceea regina este determinata la o ponta dintr-o data prea mare pentru conditia ei fiziologica, rezultatul este erodarea prematura  a reginei(confirmata si prin comunicari personale de la  mai multi crescatori).

Un alt aspect este ponta prelungita a acestor regine pana toamna tarziu . Entuziasmul lor din pacate este nepotrivit. Puietul prelungit in toamna este pagubos atat prin prelungirea nociva a populatiei de Varroza care nu poate fii atinsa de tratamentele care se vor a fii decisive in aceasta perioada , cat si prin uzura inutila a doicilor de a ingrijii acest contingent de albine , oricum foarte putin viabil.

Managementul de crestere si ingrijire a reginelor pre si post fertilizare este extrem de complex , aici cateva secvente nascute din experienta mea si a altor prieteni crescatori de regine.

Eroziune genetica

Eroziunea genetica -pericolul apicol numarul unu ,astazi.
                                   Bratu Cristian

Cand apicultorii europeni astazi  vorbesc despre eroziune genetica la albine ,se refera cu precadere  la pericolul cresterii gradului de homozigozitie( fenomenul de consagvinizare), dat fiind nenumaratele imperecheri in cadrul aceleiasi populatii genetice inchise. In schimb cand noi vorbim despre eroziune genetica privind situatia noastra apicola , eroziunea genetica =poluare, degenerare  genica.

Mai intai o scurta prezentare a starii actuale a fondului genetic apicol national.

Stimati colegi apicultori , Romania astazi se afla intr-un mare pericol genetic iar  rafrangerea acestui fapt se afla in mod direct in “lazile noastre”. Este adevarat ca nici anii apicoli nu mai sunt ca odineoara, schimbarile pedoclimatice isi spun cuvantul,dar nici” albina” nu mai este ca altadata. Astazi, cu toata responsabilitatea afirm ca nu cred ca in vreun colt de tara se mai afla  oaze genetice neatinse. Orice regina adusa intr-un anumit areal ridica cativa mii de trantori in aer in fiecare an. Practic pe acel areal fondul genetic a fost alterat. Ori se cunoaste foarte bine ca metisizarea sau hibridarea necontrolata provoaca pagube imense aproape incomensurabile. Dupa parerea mea daca aceasta delasare institutionala si a apicultorului de rand persista ne vom trezii cu o adevarata “bomba biologica” care ne va exploda in lada ,mult mai devreme decat ne dam seama. Regresul coloniilor ,contraproductivitatea, degenerarea,vitalitatea si rezistenta la boli din ce in ce mai scazuta(albinele nu mai reusesc sa supravietuiasca fara interventia chimioterapiei specifica tratamentului stupului, de tot felul ), este fata vizibila a realitatii pe care o reclam.

Afirmatiile de mai sus poate contrariaza,intrucat acest tip de discurs si-l asuma traditional aparatorii rasei autohtone(rasei geografice), ori subsemnatul este convertit deplin la rasa Buckfast.

Care este miza?

In primul rand astazi in Romania ,sub obligatia   angajamentelor luate in fata  UE , este permisa folosirea oricarei rase de albine ,ca de altfel in oricare alta tara comunitara. Aceasta situatie a produs multa rumoare in randul apicultorilor de pe intreg teritoriul tarilor UE. Din fericire pentru ei aceasta situatie s-a rezolvat prin intierea unor grupe de lucru , asociatii , ligi profesionale , care lucreaza pe o anumita rasa. Acestea au programe de selectie si ameliorare proprii ,conjugate cu statii de imperechere(naturale sau inseminare instrumental), care le permite sa isi mentina si sa isi urmeze propriile scopuri amelioratoare si de reproducere selectiva. Pe majoritatea dintre ei nu ii deranjeaza daca eu sunt crescator Carnica si langa mine la 600m se afla o stupina Buckfast, intrucat toate reginele mele sunt imperecheate pe statia arondata rasei cu care am ales sa lucrez.

Am facut aceasta mentiune pentru a face o comparative cu situatia apicola de la noi. Aici nu ma pot abtine sa nu imi exprim totalul dezaprob  fata de elaborarea normelor metodologice a ANARZ-lui , cu privire la “Ferma de elita apicola”-O RUSINE NATIONALA.

Ferma de elita=furnizor de material biologic  apicol reproducator-sa nu se impuna ca aceste regine sa fie inseminate instrumental,sau imperecheate intr-o statie de imperechere(elaborate dupa norme riguros aplicate, a reproducerii asistate la albine), daca nu este rea vointa atunci sigur este diletantism stiintific. Amintesc aici eforturile subsemnatului impreuna cu domnul Remus Stoian , reprezentant al unei mase apicole consistente ,de a constientiza nevoia absoluta si urgenta de a impune o astfel de cerinta candidatiilor titulaturii –Ferma de elita.

Grupurile de interese au fost mai puternice decat ratiuniile stiintifice.

Personal am renuntat sa mai astept ceva de la institutiile de profil din Romania. De altfel initiativele revolutionare s-au nascut mai intotdeauna in privat.

In calitatea mea de crescator convins Buckfast (opiniea mea este ca Buckfast este cea mai elaborata rasa din punct de vedere stiintific), imi pun problema responsabilitatii morale in dublu sens.

 Pe de o parte ce se intampla, cu cei care au apelat la noi pentru achizitia materialului reproducator , pe viitor? Cum isi vor mentine acestia incrucisarile intr-o rasa pura? Sa ajunga acestia dependenti in permanenta de anumite surse? Este aceasta vulnerabilizare(boli,material genetic indoielnic), corecta? Pentru toti acestia am considerat ca este responsabilitatea noastra sa organizam o statie de imperechere artificiala , sperand pe viitor si la organizarea unei statii de imperechere naturala, pentru ca toti crescatorii de Buckfast din tara sa isi urmeze propria selectie in cadrul rasei alese.

Pe de alta parte ma gandesc cu responsabilitate si la ceilalti apicultori din proximitatea crescatorilor de Buckfast carora le este “poluata aria genetica”, oricum sparta si devastata . Cred ca singura varianta de convietuire a tuturor optiunilor rasiale apicole este modelul European.

Rog pe toti cei care sunt iubitori de Carnica,sa se organizeze , sa infiinteze statii de imperechere si sa isi imperecheze reginele lor acolo,  pe iubitorii de Carpatina de asemeni, pe Caucaziene , Lingustica si asa mai departe.

Este un indemn la coeziune si profesionalizare a sectorului apicol national. 

Noi pe crescatorii de Buckfast ii asteptam in jurul nostru  pentru “Proiecte impreuna”.

Seria -Genetica la albine

                             Din nou despre genetica la albine

Orice ce apicultor care are sau va avea minima pretentie de a face reproducere sau multiplicari selective trebuie sa posede cunostiinte de baza in genetica.Este cea mai buna metoda de a ne proteja de persoanele care fac doar politica comerciala sau propaganda falsa.

 Mai inainte de toate as dorii sa spun ca fara un set minimal de genetica si reproductie,se intampla sa te alfii in fata unui material genetic bun sis a nu stii ce sa faci cu el mai departe.Mentionez din nou , chiar daca incepe sa sune obsesiv, ca toate combinatile , incrucisarile intr-o schema de reproducere asistata sau selectiva nu se pot realiza decat printr-o imperechere dirijata si controlata. In cazul situatiei apicole din Romania in prezent doar prin inseminare instrumentala.De aceea am externalizat serviciile noastre de inseminare instrumentala ,prin creearea primei statii de imperechere dirijata si controlata 100%,pentru a pune la dispozitia apicultorilor posibilitatea de a-si prelucra genetic propriul material reproducator.

Ceea ce va urma este doar o  alta imagine de ansamplu scurta, a ceea ce inseamna reproducerea la albine, sper ca voi reusii.

Doctrina Mendel in termini simpli(parintele geneticii), sau altfel spus, cum putem influenta distribuirea unei caracteristici sau insusiri dezirabile in urmasi? Stiinta geneticii a avansat si astazi putem pune problema in termeni mai specifici: distribuirea cromozomilor.In timpul fertilizarii gametii de sex masculine si gametii se sex feminin se formeaza perechi si se creeaza o noua fiinta vie.Gasim in nucleul fiecarei celule ,acestei finite nou create, perechi de cromozomi,unul de la tata altul de la mama. Genele sau materialul geneteic real redus la esenta sunt direct responsabile de proprietatiile, caracteristicile fiintei vii. Genele sunt invelite in “pachete” proteice (foarte important,vom vedea mai tarziu).

Ce s-a prezentat mai sus este sunt principii ale geneticii generale, traduse in termeni foarte simpli.

Partea practica in apicultura.

Trantorii nu au tata, provin din oua nefertilizate.In consecinta nu au cromozomi paterni. Ei au practic doar un set de cromozomi si anume doar o secventa genetica aleatorie  (circa 65 de mii de ipostaze),a mamei sale. Deci intr-o familie gasim o multime de trantori care reflecta ipostaze exacte a mamei , deci a reginei coloniei in cauza. 

Enumar mai jos cateva efecte ale diferitilor factori asupra exprimarii calitatiilor dezirabile selectate.

-influente generate de starea fizica a organismului in momentul reproducerii

Noi prezervam vitalitatea matciilor reproducatoare in nuclei medii (crese sau gradinite).Este recomandabil ca regina din care se prevaleaza materialul reproducator sa sa afle intr-o stare fiziologica excelenta si sa nu depaseasca varsta de 2 maxim 3 ani,pe linia de mama.

-interactiunile dintre genele individuale pot juca un rol esential in expresia de proprietate genetica a unui individ.

Cu cat genele provin de la organisme cat mai diferite genetic cu atat ciocnirea genelor genelor datorita pachetelor de proteina este mai intense, din aceste situati se nasc organisme robuste si vitale.Se produc astfel organisme,indivizi cu proprietati uimitoare care nu au existat inainte in liniile de iesire.Totusi in practica apicola curenta si actuala,s-a constatat ca in F1(intrerasial)se amplifica nu numai calitatiile ci si defectele(la albine acest lucru se traduce printr-o manifestare a incidentei marite a roitului si agresivitatii.Printr-un management de combinatii proprice aceste fenomene genetice se sting treptat in F2 si F3.

-existenta unor gene fundamentale probata printr-o fenotipie specifica,gasirea unei astfel de situatii este extrem de valoroasa pentru crearea unei linii si mentinerea ei mai ales daca se manifesta printr-o “exceptie genetica formidabila”.

-caracterul dominant

Din cate se cunosc pana acum, caracteristicile sau proprietatiile dominante la albine ,se afla in cea mai mare parte in stare heterozigota .Pentru a ajunge aici intr-un mod controlat se foloseste,de cele mai multe ori, consagvinizarea sau altfel spus amplificarea unei caracteristici dezirabile printr-o tehnica de condensare sau densitate genica.

 Mai jos un exemplu practic de lucru:

Se vor consagviniza doua familii dontr-o linie , prin inseminare instrumentala cu un singur trantore(vezi schemele de consagvinizare la sectiunea “reproducere regine”), care au aceeasi manifestare a trasaturilor dezirabile ce urmeaza a fii selectate. Din unirea celor doua familii va rezulta o populatie genica puternic condensata pe trasatura dorita , sa spunem produsul A. De pe o alta linie se vor alege alte doua familii care vor fi si ele in prealabil consangvinizate si care sunt selectate pentru aceeasi trasatura dezirabila ca si celelalte familii de pe prima linie. Combinate va rezulta produsul B,deasemeni inseminate cu un singur trantor. In cele din urma se vor combina cei doi produsi rezultati, deci se vor combina doua organisme in stare homozigota (consangvine),rezultand un organism heterozigot (intrucat are origini genice diferite)dens incarcat   cu manifestare a trasaturii selectate intr-o stare dominanta. Este o schema clasica de selectie apicola , practicata atunci cand se intalnesc mai multe  familii de albine formidabile ce se recomanda a fii multiplicate. Eu aplic aceasta metoda in special pe proiectul VSH.

Bratu Cristian

Genetica la albine si caracterul ei aplicabil-Material prezentat la Facultatea de Vest-Timisoara-sustinut de Bratu Cristian

GENETICA LA ALBINE

ȘI CARACTERUL EI APLICABIL

Un lucru minunat despre genetica este că toată viața de pe pământ își

desfășoară activitatea mai mult sau mai puțin în aceleași reguli genetice.

Prin înțelegerea unor principii de bază, putem observa modul în care

lucrează o mare varietate de organisme, de la bacterii la elefanți. Acum, că

diferite gene de plante și animale au început sa fie decodate, ne dăm seama

cât de strâns legați suntem cu toții. Totuși, fiecare specie este, evident,

unică și albinele au parte de un capriciu genetic ciudat. Acest capriciu le

face ceea ce sunt.

Probabil singurul factor care face ca albinele sa fie ceea ce sunt este

faptul că trântorii se nasc din ouă nefecundate. La început acest lucru nu

pare sa fie un fapt de mare importanta, dar vom vedea pe parcurs că aceasta

într-adevăr prezintă un interes cu mare aplicabilitate în domeniul apicol.

Cromozomii sunt structurile care conțin genele unui organism.

Albinele au aproximativ 15. 000 de gene. Cele mai multe animale au în mod

normal, două seturi de cromozomi. Un set vine de la mamă și unul de la

tată. Ele se numesc diploide. Di înseamnă două, și ploid standuri pentru

cromozom. Noi oameni, avem 46 de cromozomi, vom obține 23 de la mama

și 23 de la tata prin spermă. Albinele au un

număr diferit de cromozomi. Individul

femeiesc, respectiv albina lucrătoare și

regina au 32, 16 provin de la ovulul reginei

și 16 provin din sperma trântorelui. Individul

de sex masculin, respectiv trântorele provine  

dintr-un ou nefertilizat, ei au doar 16 de

cromozomi, care au fost în ou. De aceea

trântorii sunt haploizi, deoarece aceștia au

doar un singur set de cromozomi.

În imaginea de mai jos putem observa

schematic comentariul de mai sus.

Se poate observa că oul fecundat poate transmite doar jumătate din

cei 32 de cromozomi, astfel ea poate să transmită doar pe jumătate din

genele ei descendenților. Fiecare ou conține o colecție unică din genele ei,

astfel încât fiecare ou este diferit. Trântorii, pe de altă parte, au doar 16 de

cromozomi, astfel încât fiecare spermatozoid trebuie sa conțină doar genele

trântorelui. Aceasta înseamnă că fiecare spermatozoid de la un trântore este

exact identic cu ceilalți, ei fiind clone. Acest lucru este diferit față de cele

mai multe animale, în cazul cărora fiecare spermatozoid este unic, la fel ca

fiecare ovul.

Un alt lucru ciudat despre albine este obiceiul lor de a se împerechea

multiplu. Regina de obicei se împerechează în promiscuitatea zonei cu mai

mulți trântori, în unul sau două zboruri de împerechere pe parcursul a câteva

zile. Sperma este stocată pentru ani de zile într-un organ numit spermatecă.

De fapt, sperma de la un trântore este mai mult decât suficientă pentru a

umple spermateca (cantitatea de spermă a unui singur trântor este de 1, 5

microlitri, iar capacitatea de stocare a unei spermateci este de 1 microlitru).

Se pare că regina se supune unui mare risc să se împerecheze cu atât de

mulți trântori, doar pentru a aduna diversității genetice în plus pentru

colonia ei. Această diversitate suplimentară ar fi gândită pentru a ajuta la

furnizarea de rezistență genetică prin diversitate genică, în felul acesta

colonia putând supraviețui mai eficient.

Efectul acestei împerecheri multiple este descoperit în colonia

compusă din diferite subfamilii. Fiecare subfamilie are aceeași mamă, dar

tați diferiți.

Ne amintim că toți spermatozoizii de la un trântor sunt identici.

Acest lucru înseamnă că albinele lucrătoare au 50% din zestrea genetică a

reginei și 100% de la trântore. Așadar subfamilia este formată din albine

lucrătoare cu o omogenitate genică de 75% și acestea sunt numite

supersurori.

În imaginea următoare se poate observa acest fenomen.

Se poate vedea ca împerecherea multiplă face o familie extrem de

complexă din punct de vedere genetic. În imaginea de mai sus genele sunt

reprezentate prin diferite culori. Intenția a fost de a reda complexitatea

implicată. În următoarele imagini vom simplifica lucrurile prezentând

împerecherea reginei cu un singur trântor.

Aceasta, probabil, se întâmplă rar în natură, dar o putem face cu

înseminare artificială.

Determinarea sexului

Știm cu toții că din ouă fecundate se nasc femele și din ouă nefecundate

se nasc masculi. Intrând mai în profunzimea geneticii la albine va trebui să

prezentăm câteva aspecte legate de alele sex. Alela este doar o variație a unei

gene. De exemplu, genele pentru ochi albaștri și ochi căprui sunt alele ale geneiculoarea

ochilor.

Speciile europene de albine au în jur de 18-20 alele diferite ale genei

sex. Toate alelele sex fac practic același lucru, dar codificarea genetică este un

pic diferită în fiecare. Ne putem imagina acest lucru, comparând situația cu 18

rețete diferite pentru un tort de ciocolata – produsele finale sunt similare, dar

instrucțiunile pentru a le obține variază.

În cazul în care un ou nu este fertilizat, există doar un singur set de

instrucțiuni și de aceea individul devine un trântore. În cazul în care un ou este

fertilizat, individul are două seturi diferite de instrucțiuni, și acesta devine

regină sau albină lucrătoare. Se poate întâmpla și situația în care ovulul este

fertilizat, dar primește două seturi identice de instrucțiuni (două alele de sex

identice), individul nu devine o matcă sau albină lucrătoare, ci un trântore

diploid. Aceasta înseamnă că un dublu set de instrucțiuni nu este același lucru

cu două seturi de instrucțiuni.

Acești trântori diploizi nu supraviețuiesc. În coloniile de albine, când are

loc acest fenomen, albinele lucrătoare identifică și mănâncă trântorii diploizi, la

scurt timp după ecluzionarea lor din ou. Când acest fenomen este foarte

pronunțat, rezultă în colonie așa numitul „puiet împușcat” sau ”puiet

împrăștiat”; fagurii cu puiet au o mulțime de celule goale. În alte situații, acești

trântori diploizi pot muri în celula sau dacă totuși ecluzionează, ei produc

urmași sterili.

O regina care are probabilitatea de a se împerechea cu acești masculi

diploizi, conduce la slăbirea coloniei de albine, prin reproducerea din ce în ce

mai mult, a acestui tip de masculi și descreșterea numerică a albinelor.

Imagine cu fagure “puiet impușcat”

Efectele cele mai grave sunt observate la consangvinizare. O

împerechere soră-frate va produce doar 50% puiet viabil.

CONSIDERAȚII PRACTICE PRIVIND GENETICA LA ALBINE

În cazul selecției, ameliorării și reproducerii la familiile de albine, pe

lângă ceilalți vectori de ordin economic, comportamentul igienic este probabil

realizarea cea mai de succes în lupta împotriva bolilor la albine. A fost foarte

bine studiat și dovedit a fi foarte eficace, selecția împotriva locii și varrozei.

Comportamentul igienic este controlat de două gene recesive; o genă

permite albinei lucrătoare să detecteze și sa descopere o celulă care conține

puiet bolnav. O altă genă determină eliminarea puietului bolnav sau infestat și

distrugerea lui. Este posibil ca un stup să conțină doar una din aceste gene și în

acest caz stupul nu va avea un caracter igienic.

Pentru ca o trăsătură recesivă să fie exprimată, o albină lucrătoare

trebuie să fie homozigot pentru genă. Homozigot înseamnă că individul a

preluat aceeași alelă de la mamă și de la tată. Heterozigot înseamnă că individul

a luat doar una dintre alele și așa doar un purtător, dar trăsătura nu este

exprimată.

De exemplu, în continuare vom lua următoarea situație:

Dacă împerechem o regină homozigot pentru trăsăturile ei de igienă cu

trântori care nu au dezvoltat un caracter igienic, descendenta nu va exprima o

trăsătură igienică, ei fiind heterozigoti, vor fii doar purtători ai trăsăturii. Este

important să amintim că, atunci când ai de a face cu trăsături recesive, acestea

nu vor apărea în prima generație (F1), dar dacă se continuă programul de

selecție și se va pune o presiune constantă pe populația genică selectată, vom

avea succes în obținerea manifestării acestei trăsături în următoarele generații,

ulterior ea având un caracter stabil. În practica apicolă modernă, la acest succes

se poate ajunge doar prin împerecheri controlate și dirijate, respectiv înseminare

artificială sau stații de împerechere.

Rezistența la acarieni traheali a fost descoperit recent ca fiind o trăsătură

de comportament igienic la unele colonii de albine. Albinele folosesc picioarele

mijloci pentru a ține departe acarienii, de deschiderea traheală. S-a constatat că

această trăsătură este controlată de gene dominante. În exemplul de mai jos vom

presupune existența unei singure gene, responsabilă de acest control igienic.

Prin caracterul dominant, o trăsătură selectată se va exprima deja în

prima generație, fiind ușor de stabilizat într-o populație genică. Trăsătura va fi

exprimată în mod egal albinelor, totuși nu există o modalitate ușoara de a

menține această trăsătură homozigotă. Din acest motiv este de fapt mult mai

dificil să stabilești și să menții o genă dominantă în cadrul populației, decât

pentru o trăsătură recesivă.

Suprimarea reproducerii celui mai mare dăunător, acarianul Varroa,

cunoscuta în mediile științifice de profil, ca VSH (Varroa Sensitive Hygenic),

este cea mai recentă trăsătură pe care se lucrează. Aceasta deține o mare

promisiune în rezolvarea problematicii varrozei.

Dr. Harbo și Dr. Harris au crescut selectiv colonii de albine, purtătoare a

acestei trăsături și au ajuns la punctul în care acarieni nu s-au mai putut

reproduce în mod normal. Apoi aceste colonii le-au încrucișat cu colonii de

albine non VSH și au descoperit ca manifestarea acestei trăsături, de

autoigenizare, respectiv deparazitare, a cunoscut forme intermediare între cele

două tipuri. Această situație a indicat că trăsătura nu este controlată nici de gene

dominante, nici de cele recesive, ci de ceea ce au numit ei „aditiv”. Aceasta

înseamnă pur și simplu că, cu cât sunt prezente mai multe gene de acest fel, cu

atât trăsătura este mai mult exprimată și acest lucru l-a realizat printr-o densitate

mare de trântori proveniți din familii ce au dobândit și manifestat această

trăsătură de VSH.

În imaginea din stânga sus, se poate observa o familie din lotul martor,

în care a fost introdus un fagure cu puiet infestat cu Varroza, de cel puțin 20-25

celule infestate/100 celule probate, din care un număr foarte mic de celule au

fost decopertate de către albinele lucrătoare în vederea identificării celulelor

infestate.

În opoziție, imaginea din dreapta se poate observa caracterul igienic

foarte pronunțat al unei colonii VSH, care a reușit să identifice în mai puțin de

48 h, un procent destul de mare de celule infestate cu Varroa.

În imaginea de mai jos, albinele

lucrătoare, provenite dintr-o familie

VSH, identifică în stadiu de pupă un

individ dintr-o celulă infestată,

distrugând-o, in felul acesta, toate

progeniturile femelei de Varroa, aflate în

celula mor, reușind sa scape doar femela

matură.