S.O.S.-salvati albinele!

                                         Inceputul sfarsitului la albine?

                                                   -  Bratu Cristian-

Potrivit Asociatiei Apicultorilor din Marea Britanie, o treime din toate coloniile de albine au murit în ultimul an, iar în unele părți ale țării numărul de colonii s-a înjumătățit chiar.

Cifrele alarmante ridică întrebarea dacă decizia UE luata in luna Mai, de a interzice folosirea pesticidelor - deoarece acestea duc la  uciderea albinelor, a fost o situatie de " puțin prea târziu"??!!.

Experții spun că  vara anului 2012respectiv 2013 foarte „saraca” din punct de vedere apicol , urmată de iernile  de lungă durată și reci, sunt  cauza principala a pierderii;vremea rea a împiedicat albinele  de a fii capabile  să adune polen și nectar  și  de aici si deficitul de împerechere al reginelor.

Din păcate, acest lucru nu  este un incident izolat!!! 

Peste tot în Europa și în restul lumii sunt inregistrate scaderii similare in ceea ce priveste numarul de familii de albine.

Un apicultor din Marea Britanie, care a pierdut aproximativ un sfert din  coloniile  sale de albine , a declarat pentru BBC:  

"Suntem într-o eră diferita;  fiind destul de sincer: albinele nu mai au rezistenta care au avut-o odata  si nici capacitatea, de a strange  rezervele, care o aveau in trecut, din cauza diferitelor boli si virusi.

Deci, ce înseamnă asta?

În plus față de scăderea de 70% în recolta de miere din acest an, un alt efect secundar ar fii un declin în populația de albine care  ar putea fii catalogat ca si catastrofal. Einstein  a spus: "Dacă albina ar dispărea de pe fața pământului, omul ar mai  avea doar patru ani de trăit."

În timp ce unii experți resping teoria lui Einstein cu privire la  albine, majoritatea sunt de acord că produsele alimentare destinate consumului uman ar devenii mai rare in cazul disparitiei albinei. ONU a descris declinul de  la nivel mondial în populatiile de   albine ca fiind un "potențial dezastruos", din cauza rolului vital al  albinelor "în polenizarea hranei  noastre" . ONU a mai spus  că din cele 100 de culturi care oferă 90 la sută din alimentele de  la nivel mondial, 70 sunt polenizate de albine. În unele ecosisteme plantele  care se bazează pe polenizarea de  la  albine pentru supraviețuire, ar dispărea și, ca urmare, orice specie care se bazeaza pe polenizare  ar putea sa „moara”.

Lumea naturală nu va fi singura victimă a pierderii albinelor; economia va avea de asemenea un regres  imens. Cercetarile  de la Departamentul de Agricultură al Statelor Unite, sugereaza ca  polenizarea albinelor este responsabila  pentru mai mult de 15 miliarde dolari valoare /cultură în fiecare an, deși potrivit apicultorilor  această valoare a fost subestimată grosolan,apicultorii au pus valoarea undeva  mai aproape de 50 miliarde dolari.

Ce se face?

Oamenii de știință și cercetători din întreaga lume sunt in  lucru pentru a identifica potențiale soluții pentru factorii  care duc  la amenințarea  albinelor . Interzicerea la nivelul UE privind pesticidele, este văzuta  de mulți ca un pas în direcția cea bună, dar militantii susțin că există încă multe substanțe chimice utilizate în agricultură, care sunt dăunătoare pentru albine și sunt in  asteptare pentru restricții suplimentare.

 Cercetatorii de la Universitatea de Stat de la Washington lucrează la o soluție științifică și au deschis recent prima  "bancă de spermă" la albine(ceea ce am facut si noi). Ele sunt in  lucru pe credința că, diversificarea fondului genetic al populației de albine va permite speciilor să devină mai rezistente la paraziți și la  infecții. Probabil  aceste demers minuscul "banca de sperma" va fi folosit pentru a trece  la o rasa mai puternica atât la albinele  europene cat  și la cele  americane.

În ultimii ani, o clasă de produse chimice numite neonicotinoide a fost legata de decesele la  albine și  autoritățile de reglementare au interzis utilizarea pesticidelor timp de doi ani în Europa, unde populațiilor de albine au scazut, de asemenea,. Dar vanEngelsdorp, un om de stiinta asistent de cercetare de la Universitatea din Maryland, spune ca noul studiu arată că interacțiunea pesticidelor multiple afectează sănătatea albinelor.

"Problema  pesticidelor, în sine, este mult mai complexa decât s-a ajuns sa  se creadă", spune el. "E mult mai complicat decat cu  un singur produs, ceea ce înseamnă, desigur,  ca soluția nu constă doar  în  interzicerea unei  categorii de produs."

Este foarte complicat deoarece, studiul a constatat o altă complicație în eforturile de a salva albinele: albinele melifere din SUA, care au descendenți din albinele  europene, nu aduc acasă numai  polen de la culturile  autohtone din America de Nord  ci  colectează si ploen si nectar si de la buruieni și flori salbatice din apropiere. Acest  polen si nectar , a fost, de asemenea, contaminat cu pesticide, chiar dacă aceste plante nu au fost ținta  pulverizarilor cu pesticide destinate culturilor .

"Nu este clar dacă pesticidele sunt în derivă si  pe  acele plante „salbatice”, dar avem nevoie  de o noua evaluare in ceea ce priveste noile practici agricole de pulverizare", spune vanEngelsdorp.

Stimati apicultori, daca sunteti solidari cu acest pericol care ne priveste pe toti deopotriva,va rog sprijiniti eforturile acestei fundati care lupta la nivel european impotriva folosirii pesticidelor in general si a neonicotinoidelor  in special,semnand aceasta petitie on-line:www.pollinis.org

Seria-Genetica la albine

O SINGURA GENA SEPARA REGINA DE LUCRATOARE

Bratu Cristian

Inca din anul 1854 J.Dzierzon a descoperit determinismul sexului la albine:lucratoarele si regina provin din oua fecundate , pe cand trantorii provin din oua nefecundate.Ulterior s-a afirmat ca diferenta dintre o albina si o matca , din punct de vedere genetic este identica , schimbarea destinului este hotarat doar de alimentatia diferentiata de care  au parte in primele zile ale stadiului larvar. Iata ca astazi oamenii de stiinta  pot afirma in urma studiilor realizate ca este vorba de mult mai mult decat atat. In urma unor studii recente  au identificat modul in care o singură genă  separă regina  de lucratoare.

O echipa de oameni de stiinta de la Michigan State University si Universitatea de Stat Wayne au dezvaluit lucrari interioare realizate  pe  gena si au publicat rezultatele .Gena, care este responsabila  pentru picior și dezvoltarea aripii, joaca un rol crucial în evoluția capacității albinelor de a transporta polen.

„Această genă este critica  în a face picioarele din spate ale lucrătoarelor  distincte, astfel încât acestea au caracteristici fizice necesare pentru a transporta polen ", a declarat Zachary Huang, USM entomolog.

Alte studii au facut  lumina asupra rolului acestei gene în acest domeniu, dar echipa de oameni de stiinta de la Michigan  au  examinat în detaliu modul în care modificările au loc.Si anume:

gena in cauza este Ultrabithorax, sau Ubx. Mai exact, gena permite lucrătoarelor  să dezvolte un loc neted pe picioarele din spate, care găzduiește coșurile  de polen. Pe o altă parte din picioarele lor, gena promoveaza formarea de 11 peri frumos distanțati, o secțiune cunoscuta  sub numele de "piepten” de polen.

Gena promovează, la dezvoltarea unei prese pentru  polen, o proeminență, de asemenea, găsita  pe picioarele din spate, care ajută la „ ambalarea ” și transportul polenului  înapoi la stup.

În timp ce lucratoarele  au aceste caracteristici distincte, reginele  nu.

Echipa de cercetare a fost în măsură să confirme acest lucru prin izolarea  Ubx- gena  țintă. Acest lucru a făcut ca, coșurile de polen, caracteristice  piciorului  specializat si  folosit  pentru a colecta și transporta  polen sa dispara complet . Acesta a inhibat, de asemenea, creșterea „pieptenilor” pentru polen și a redus dimensiunea presei de polen.

În afară  de albinele  care produc miere , există mai mult de 300 de specii de alte albine nonmelifere.
"Coșurile de polen sunt mult mai puțin elaborate sau complet absente la  albinele care sunt mai puțin expuse la un comportament social", a spus Huang. "Am tras concluzia că evoluția coșurilor  de polen este o inovație majoră între insectele  cu grad ridicat de socializare  și este legată direct de comportamente sociale mai complexe."

Ca un pasionat al geneticii apicole salut si public orice informatie

 inovatoare si relevatoare pe acest domeniu.

De prea multe ori ma intalnesc cu o atitudine deziteresata, replicandu-mi-se ca genetica in general si apicola in special este o stiinta a meticulozitatii sterile.

Eu intreb, cu respect,ce faceti domnilor cand va aflati in fata unui material biologic bun si doriti sa il reproduceti sau il ameliorati.

Crezand ca simpla combinatie a celor mai buni indivizi aplicata eventual  dupa cateva scheme simpliste si matematice  va rezolva preoblema este aidoma unui copil care atunci cand este foarte senin si instelat afara crede ca daca se suie pe casa le poate atinge.

Genetica,da este adevarat ca are in sine o  dimensiune a probabilitatii dar astazi fara ea nu mai putem vorbii despre produsii biologici „incarcati” cu o dimensiune economica.

Seria-Logistica apicola

Reproducere regine

Cresterea si ingrijirea reginei pre si post fertilizare-consideratii personale

                                                    Bratu Cristian

Reverendul Gerstung(inventatorul ramei si stupului cei poarta numele) acum cateva decenii bune a afirmat ca:

“o matca trebuie sa se nasca si sa traiasca in Paradis”,referindu-se bineinteles la faptul ca unei regine trebuie sa I se asigure inca de la primele clipe conditii optime de viata.

Pentru orce demers de crestere reusita optimal a reginelor se prezuma ca se cunoaste si se practica o metoda sistematica de crestere a matcilor.

Pentru orice succes apicol este foarte important ca matciile sa fie mari,viguroase si sanatoase.O conditie necesara pentru obtinerea matciilor mari este utilijarea unor botci,cupule cu diametru de 9mm(nu de alta dar am vazut adesea prin tirguri si magazine calapoduri sau cupule dupa modelul Zander de 7.8mm sau 8,5mm).

Larva de crestere sa nu fie mai mare de 1 zi.

Woyke-a urmarit matci crescute din larve de 1,2,3,4 zile.Greutatea corporala,spermateca,numarul de ovariole si numarul de spermatoizi stocati in spermateca au fost direct  proportional cu varsta larvelor.Cu cat larva a fost mai tanara cu atat performantele au fost mai mari.

Boger-a mers cu cercetarea un pas mai departe si a constatat ca cu cat matciile proveneau din larve mai tinere(de cateva ore) cu atat gradul de atractivitate a lucratoarelor a fost mai mai mare ,in comparatie cu lucratoarele nucleilor invecinati care au primit regine provenind din larve mai varstnice.

Folosirea dublei trasvazari versus trasvazare simpla uscata nu a condus pana acum la o diferentiere substantiala.Ba chiar mai mult s-au facut studii care au demonstrat ca metoda dublei trasvazari nu numai ca este mult mai costisitoare dar a primit obiectii de ordin stiintific. S-a analizat pe ore si zile  compozitiei laptisorului de matca si s-a constatat ca acesta difera, marinde-se concentratia unor elemente sau saracinde-se in functie  de evolutia varsnica a larvei.Prin urmare atunci cand facem o transvazare dubla asezam o larva de o anumita varsta pe un pat succulent alimentar potrivit pentru o alta varsta.Ratiunea legitima pentru care s-a purces la aceasta tehnica este ca larva sa se scalde in mancare din belsug. Daca modul de organizare a starterului si apoi a finisorului este elaborat corect –cantitatea de laptisor este absolut suficienta pentru dezvoltarea optima a viitoarelor regine,in cazul transvazari simple uscate

O alta problematica ar fii mentinerea botciilor dupa capacire.In stadiul de metamorfoza aceasta mica vietate sufera cele mai uimitoare transformari:dintr-un vierme diform intr-o insecta asa frumoasa.In aceasta perioada este nevoie de o liniste absoluta si de conditii de microclimat stabil. Ori s-a constatat ca intr-un stup temperatura si mai ales umiditatea nu e cu putinta sa fie mentinuta tot timpul la fel.Daca diferentele de temperatura si umiditate sunt bruste si mari in conditii de sezon activ, cand cuibul este larg extins,cu greu poate fata asigurari microclimatului optim de 34-35 grade si 50-65% umiditate.Daca nu se foloseste un  incubator atunci mentinerea botciilor este recomandabil sa fie mentinute intr-un stup foarte puternic,bineinteles protejate.Daca nu introduceti botciile in nuclei si folositi metode de introducere a reginelor eclozionate as dori sa va ofer un sfat din propria experienta.Nu lasati matciile eclozionate ,sub protectia bigudiurilor sau custiilor de protectie mai mult de 4 ore fara o protectie suplimentara,intrucat am observant ca metatarsienele unor regine erau amputate sau deteriorate(se poate observa cu o lupa de 5x sau cu un microscop de 10x sau mai bine 20x).Metatarsienele sunt “gherutele “ cu care se apuca de fagure  pentru a se mentine in orce pozitie.

Chiar daca poate vi se pare ca amanuntele sunt prea exagerate totusi intr-o shema de reproducere trebuie sa se impinga pana in ultimele consecinte conditiile optimale de crestere.

De aici refuzul meu deplin asupra idei de a mentine matciile proaspat eclozionate in asa numitele “queen bank”.

Si inca o recomandare:botciile intre a 9-14 zi nu au voie sa fie deranjate,cea mai mica trepidatie se soldeaza cu un esec.

Nucleul de imperechere trebuie sa fie correct si bine proportionat. Nucleii  de marime mica(Apidea,Swynti,Kieler etc)au fost prevazuti pentru conditii speciale.In primul rand mediul in care se naste , se dezvolta si se imperecheaza o regina trebuie sa fie indemn de boala.Ma refer cu precadere la Nosema. Daca o regina se infesteaza cu Nosema in aceasta faza, ea va fii purtatoare de Nosema toata viata.Ea nemaiputand fii vindecata niciodata,nici cand stupul in care este introdusa aceasta regina este tratat  ulterior cu Fumidil,intrucat regina nu se va hrani cu siropul medicamentat,iar Fumigilius Aspergatus(ciupearca substantei active din Fumidil)nu trece in secretia laptisorului de matca a doicilor.

Mai mult decat atat regina infestata va fii un izvor de nosema in permanenta , intrucat ea va defeca in stup,iar fecalele au in permananta o incarcatura cu protozoari Nosema.

Prin urmare nuclei trebuie sa fie dezinfactati in fiecare an iar albina care urmeaza sa populeze acesti nuclei sa provina din stupi sanatosi si puternici.Eu recomand ca atat nuclei formati doar pe albina cat si cei de sine statatori(miniplus mari sau mici) sa fie tratati cel putin o data,cel mai bine la formare, cu Fumidil.In statiile din Austria este obligatoriu.

Fenomenul stresul oualor la regina

O matca  care a fost fertizata intr-un nucleu de dimensiuni mici nu este recomandabil sa stationeze decat pana la aparitia primului puiet capacit.Intrucat fara spatiu suficient si sustinerea necesara, starea ovarelor va intra in involutie.Daca aceasta stare se prelungeste ponta reginei ar putea fii pereclitata pe tot parcurul vietii acestuia.

Folosirea reginei dupa imperechere-fertilizare.

Am facut o afirmatie la Sectiunea Reproducere Regine in care am sustinut ca nu este recomandabil schimbarea reginei in luna august(in afara situatiilor de forta majora). Care sunt legitimitatiile acestei ratiuni?

Din nou  sa ne intoarcem la modelul desavarsit al naturii!

Cand un roi secundar sau tertial (roiul primar avand regina imperecheata) se instaleaza in noua locatie are in “patrimoniu” o regina neimperecheata. Roiul in decursul catorva zile , cat dureaza imperecherea reginei , construieste o mica parte din fagurii viitorului cuib. Regina incepe timid ponta urmand apoi un crescendo corelat cu dezvoltarea progresiva a constructiei fagurilor cuibului. Evolutia este una naturala , armonioasa, bioritmul rodarii reginei corelandu-se in mod intim cu bioritmurile stupului.

Ce se intampla insa atunci cand recoltam o regina dintr-un nucleu mic si o introducem direct intr-un cuib mare de puiet si albina- cum ar fii cazul inlocuirii sau introducerii ei in luna august? Aceea regina este determinata la o ponta dintr-o data prea mare pentru conditia ei fiziologica, rezultatul este erodarea prematura  a reginei(confirmata si prin comunicari personale de la  mai multi crescatori).

Un alt aspect este ponta prelungita a acestor regine pana toamna tarziu . Entuziasmul lor din pacate este nepotrivit. Puietul prelungit in toamna este pagubos atat prin prelungirea nociva a populatiei de Varroza care nu poate fii atinsa de tratamentele care se vor a fii decisive in aceasta perioada , cat si prin uzura inutila a doicilor de a ingrijii acest contingent de albine , oricum foarte putin viabil.

Managementul de crestere si ingrijire a reginelor pre si post fertilizare este extrem de complex , aici cateva secvente nascute din experienta mea si a altor prieteni crescatori de regine.

Eroziune genetica

Eroziunea genetica -pericolul apicol numarul unu ,astazi.
                                   Bratu Cristian

Cand apicultorii europeni astazi  vorbesc despre eroziune genetica la albine ,se refera cu precadere  la pericolul cresterii gradului de homozigozitie( fenomenul de consagvinizare), dat fiind nenumaratele imperecheri in cadrul aceleiasi populatii genetice inchise. In schimb cand noi vorbim despre eroziune genetica privind situatia noastra apicola , eroziunea genetica =poluare, degenerare  genica.

Mai intai o scurta prezentare a starii actuale a fondului genetic apicol national.

Stimati colegi apicultori , Romania astazi se afla intr-un mare pericol genetic iar  rafrangerea acestui fapt se afla in mod direct in “lazile noastre”. Este adevarat ca nici anii apicoli nu mai sunt ca odineoara, schimbarile pedoclimatice isi spun cuvantul,dar nici” albina” nu mai este ca altadata. Astazi, cu toata responsabilitatea afirm ca nu cred ca in vreun colt de tara se mai afla  oaze genetice neatinse. Orice regina adusa intr-un anumit areal ridica cativa mii de trantori in aer in fiecare an. Practic pe acel areal fondul genetic a fost alterat. Ori se cunoaste foarte bine ca metisizarea sau hibridarea necontrolata provoaca pagube imense aproape incomensurabile. Dupa parerea mea daca aceasta delasare institutionala si a apicultorului de rand persista ne vom trezii cu o adevarata “bomba biologica” care ne va exploda in lada ,mult mai devreme decat ne dam seama. Regresul coloniilor ,contraproductivitatea, degenerarea,vitalitatea si rezistenta la boli din ce in ce mai scazuta(albinele nu mai reusesc sa supravietuiasca fara interventia chimioterapiei specifica tratamentului stupului, de tot felul ), este fata vizibila a realitatii pe care o reclam.

Afirmatiile de mai sus poate contrariaza,intrucat acest tip de discurs si-l asuma traditional aparatorii rasei autohtone(rasei geografice), ori subsemnatul este convertit deplin la rasa Buckfast.

Care este miza?

In primul rand astazi in Romania ,sub obligatia   angajamentelor luate in fata  UE , este permisa folosirea oricarei rase de albine ,ca de altfel in oricare alta tara comunitara. Aceasta situatie a produs multa rumoare in randul apicultorilor de pe intreg teritoriul tarilor UE. Din fericire pentru ei aceasta situatie s-a rezolvat prin intierea unor grupe de lucru , asociatii , ligi profesionale , care lucreaza pe o anumita rasa. Acestea au programe de selectie si ameliorare proprii ,conjugate cu statii de imperechere(naturale sau inseminare instrumental), care le permite sa isi mentina si sa isi urmeze propriile scopuri amelioratoare si de reproducere selectiva. Pe majoritatea dintre ei nu ii deranjeaza daca eu sunt crescator Carnica si langa mine la 600m se afla o stupina Buckfast, intrucat toate reginele mele sunt imperecheate pe statia arondata rasei cu care am ales sa lucrez.

Am facut aceasta mentiune pentru a face o comparative cu situatia apicola de la noi. Aici nu ma pot abtine sa nu imi exprim totalul dezaprob  fata de elaborarea normelor metodologice a ANARZ-lui , cu privire la “Ferma de elita apicola”-O RUSINE NATIONALA.

Ferma de elita=furnizor de material biologic  apicol reproducator-sa nu se impuna ca aceste regine sa fie inseminate instrumental,sau imperecheate intr-o statie de imperechere(elaborate dupa norme riguros aplicate, a reproducerii asistate la albine), daca nu este rea vointa atunci sigur este diletantism stiintific. Amintesc aici eforturile subsemnatului impreuna cu domnul Remus Stoian , reprezentant al unei mase apicole consistente ,de a constientiza nevoia absoluta si urgenta de a impune o astfel de cerinta candidatiilor titulaturii –Ferma de elita.

Grupurile de interese au fost mai puternice decat ratiuniile stiintifice.

Personal am renuntat sa mai astept ceva de la institutiile de profil din Romania. De altfel initiativele revolutionare s-au nascut mai intotdeauna in privat.

In calitatea mea de crescator convins Buckfast (opiniea mea este ca Buckfast este cea mai elaborata rasa din punct de vedere stiintific), imi pun problema responsabilitatii morale in dublu sens.

 Pe de o parte ce se intampla, cu cei care au apelat la noi pentru achizitia materialului reproducator , pe viitor? Cum isi vor mentine acestia incrucisarile intr-o rasa pura? Sa ajunga acestia dependenti in permanenta de anumite surse? Este aceasta vulnerabilizare(boli,material genetic indoielnic), corecta? Pentru toti acestia am considerat ca este responsabilitatea noastra sa organizam o statie de imperechere artificiala , sperand pe viitor si la organizarea unei statii de imperechere naturala, pentru ca toti crescatorii de Buckfast din tara sa isi urmeze propria selectie in cadrul rasei alese.

Pe de alta parte ma gandesc cu responsabilitate si la ceilalti apicultori din proximitatea crescatorilor de Buckfast carora le este “poluata aria genetica”, oricum sparta si devastata . Cred ca singura varianta de convietuire a tuturor optiunilor rasiale apicole este modelul European.

Rog pe toti cei care sunt iubitori de Carnica,sa se organizeze , sa infiinteze statii de imperechere si sa isi imperecheze reginele lor acolo,  pe iubitorii de Carpatina de asemeni, pe Caucaziene , Lingustica si asa mai departe.

Este un indemn la coeziune si profesionalizare a sectorului apicol national. 

Noi pe crescatorii de Buckfast ii asteptam in jurul nostru  pentru “Proiecte impreuna”.